Mă bucur ca la împlinirea a 40 de existenţă a parohiei „Naşterea Domnului” din München să adresez Părinţilor slujitori la Sf. Altar şi credincioşilor un cuvânt cald de binecuvântare şi de încurajare în angajarea tot mai ferventă în viaţa parohiei. Parohia este o familie de credincioşi uniţi prin credinţă şi prin dragoste unii faţă de alţii. Orice familie se întemeiază pe dragostea dintre membrii ei şi se consolidează pe măsura creşterii lor în dragoste. Or dragostea creşte şi se verifică prin focul ispitelor şi al necazurilor de tot felul. Când se întemeiază o familie, dragostea dintre soţi pare desăvârşită pentru că nu este încă supusă încercărilor. Când încercările vin, dragostea trebuie să le facă faţă cu înţelepciune şi cu răbdare. Altfel familia se poate distruge.

În parohie, suntem cu toţii la şcoala dragostei lui Iisus Hristos, la care învăţăm să ne iubim unii pe alţii: acasă, în familie, la serviciu, în societate. Omul nu poate trăi fără dragoste. Toţi vrem să fim iubiţi şi înţeleşi de semenii noştri. Dar pentru a fi iubiţi şi înţeleşi trebuie să iubim noi mai întâi, fără nici-o condiţie, pentru că Dumnezeu de la care vine dragostea ne iubeşte fără nici-o condiţie. „Să vă iubiţi unii pe alţii, precum Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 13, 34). Dumnezeu aşteaptă doar să-i primim dragostea şi s-o oferim mai departe semenilor noştri. Iar dragostea faţă de semeni începe prin a-i accepta aşa cum sunt, diferiţi faţă de noi. Toţi suntem diferiţi, pentru că aşa ne-a creat Dumnezeu. Dacă-i acceptăm pe oameni aşa cum sunt, cu părţile lor pozitive şi cu părţile lor negative, dragostea ne va ajuta să-i înţelegem, să nu-i judecăm şi să nu-i condamnăm şi se va desăvârşi în noi când vom face bine şi celor care nu ne înţeleg sau chiar ne urăsc. Mare lucru este să înţelegi neputinţa omenească şi să nu judeci pe nimeni, zicea Părintele Arsenie Boca.

Parohia „Naşterea Domnului” din München şi-a început lucrarea ei duhovnicească şi misionară cu 40 de ani în urmă. La început de drum, ea număra o mână de oameni care au înţeles să rămână fideli Bisericii Mame şi în timpurile când ea era umilită şi persecutată. Dragostea faţă de părinţi ne obligă să fim aproape de ei mai cu seamă când sunt în suferinţă! Timp de 37 de ani, Părintele Dr. Mircea Basarab i-a învăţat pe credincioşi, prin cuvânt şi prin exemplu personal, dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele în care se cuprinde toată Legea şi toţi profeţii, deci toată Scriptura. Aşa s-a ajuns ca parohia să devină o adevărată familie duhovnicească, foarte unită şi activă pe plan cultural şi ecumenic. Părintele Alexandru Nan continuă lucrarea Părintelui Mircea Basarab în acelaşi duh de înţelegere, sporind angajarea credincioşilor atât pe plan liturgic, cultural şi ecumenic, cât şi pe plan caritativ care este expresia cea mai concretă a dragostei.

Împreună cu Preasfinţitul Sofian Braşoveanul binecuvântăm pe credincioşii parohiei „Naşterea Domnului” şi ne rugăm să sporească neîncetat în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, să fie sănătoşi şi bucuroşi şi să nu-şi piardă niciodată curajul în lupta cu greutăţile vieţii. „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33), zice Hristos Domnul.

Mitropolitul Serafim