“Dacă ne aflăm în pustiu (izolare) și nu avem biserica la îndemână, atunci trupul nostru trebuie să devină biserică, iar inima noastră clopotul care să ne cheme la rugăciune“ (Sfântul Paisie Aghioritul)

Iubiți credincioși,

În momentul în care vă scriu aceste rânduri, ne aflăm la începutul Săptămânii Mari. Așa cum v-am spus și-n predica din Duminica Floriilor, vă înțeleg mâhnirea de a nu putea participa în biserică la cele mai frumoase slujbe ale Anului bisericesc. Trăim vremuri grele, de restriște, dar așa cum sublinia Maica Siluana, totuși, „stăm închiși în casă în condiții de lux”. Desigur, ne lipsesc trăirile prin participarea directă la sfintele slujbe, întâlnirile „față către față” cu ceilalți credincioși, cu rudele și cu prietenii noștri.

În ciuda acestor neajunsuri, trebuie să ne purtăm responsabil. Îmi place foarte mult cuvântul adresat de către pr. Zaharia Zaharou, starețul mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul de la Essex, la începutul pandemiei, pe care chiar vă rog să-l citiți integral în numărul actual al revistei noastre. Părintele Zaharia, urmașul Părintelui Sofronie, ne recomandă, bazându-se pe texte ale Sf. Scripturi, să respectăm întocmai restricțiile impuse de către autorități, pentru că „orice stăpânire vine de la Dumnezeu”. Și mai are părintele Zaharia un argument de ordin practic: Dacă, Doamne ferește, ne îmbolnăvim, nu apelăm noi tot la instituțiile medicale ale statului, pentru a fi tratați?

În cel mai autentic duh al Ortodoxiei, părintele Zaharia ne îndeamnă, așa cum face, de altfel, și Înaltpreasfințitul nostru Mitropolit Serafim în Scrisoarea pastorală la Sf. Paști, să folosim acest timp pentru a intensifica relația noastră personală cu Hristos! Cine ne poate separa pe noi de dragostea lui Hristos?

Pentru cei care lucrurile nu sunt încă destul de clare, despre modul cum vom proceda în aceste zile, repet câteva lucruri. În primul rând vă îndemn să rămâneți acasă și să urmăriți slujbele noastre, sau cele transmise de la București, prin Radioul și Televiziunea Trinitas, de la Centrul nostru mitropolitan din Nürnberg sau din alte locuri. Noi vom săvârși slujba Învierii, la fel ca toate celelalte slujbe din Săptămâna Mare, cu ușile închise. Așa cum recomanda și Preasfințitul  Părinte  Sofian, în ultimul comunicat referitor la Săptămâna Patimilor și slujba Învierii, vă rog să fiți alături de noi și să nu ne cereți să forțăm legea. Ar fi penibil, și dureros în același timp, să veniți la ușa bisericii, iar noi să nu vă putem deschide!

De comun acord cu Preasfințitul Sofian și la îndemnul Preasfinției Sale, am hotărât să procedăm în München, așa cum procedează și Episcopia Spaniei și Portugaliei, și anume:

„Credincioșii mireni care participă de acasă la slujbă sunt rugați să-și pregătească din timp câte o lumânare, iar în momentul în care preotul rostește îndemnul „Veniți de primiți lumină!”, fiecare membru al familiei să-și aprindă lumânarea de la candela aflată la icoană, de preferat Icoana Pogorârii la iad a Mântuitorului (Icoana Învierii), sau de la o lumânare aprinsă pusă într-un sfeșnic la icoană.

Pâinea binecuvântată, numită „Paşti”, va fi sfinţită în biserică, în cadrul Slujbei Utreniei Învierii, după cântarea „Ziua învierii, să ne veselim popoare ...”. Credincioșii mireni, care participă de acasă la slujbă, sunt rugați să-și pregătească din timp într-un bol pâine tăiată mărunt și o sticluță cu vin. Când preotul va binecuvânta pâinea și vinul pregătite în biserică, capul familiei sau în lipsa acestuia unul din membrii familiei, cu frică de Dumnezeu și cu evlavie, va stropi cu agheasmă pâinea pregătită și vinul. La fel se va proceda și cu binecuvântarea ouălor, a brânzei și a cărnurilor.

Pentru consolarea credincioșilor, rânduiala de binecuvântare a pâinii, numită „Paşti”, se va repeta în biserică în Duminica de după Înjumătățirea Praznicului (17 mai) sau în Duminica de dinaintea Odovaniei Praznicului Învierii Domnului (24 mai), în funcție de ridicarea restricțiilor impuse de către autoritățile civile.

Credincioșii mireni, care urmăresc de acasă sfintele slujbe, sunt rugați să participe activ, cântând împreună cu preotul slujitor Denia Prohodului Domnului, Canonul Învierii, Hristos a Înviat, cântările de la Sfintele Liturghii, precum și orice cântare pe care o cunosc, ținând în mâini lumânări aprinse”[1].

Având mai mult timp la dispoziție, fiind constrânși la izolare, vă îndemn să citiți și celelalte texte din numărul actual al revistei noastre, pe care sper să le fi ales în mod inspirat. Chiar dacă anul acesta publicăm revista noastră „Renașterea” numai în format online, am considerat că nu este bine să întrerupem apariția ei, ajunsă deja la al optulea an în serie nouă.

Reamintindu-vă cuvintele Domnului Hristos, pe care vi le-am adresat în primul mesaj trimis la începutul pandemiei: „Nu vă temeți! Eu am biruit lumea”!, vă îndemn să aveți nădejde și curaj!

Hristos, Domnul Vieții, ne va ajuta să ne revedem cu bine și să ne bucurăm împreună de biruința Lui asupra răului și a morții. Dar, până atunci trăim bucuria în intimitatea inimii noastre și în sânul familiei. Sfântul Paisie spunea: “Dacă ne aflăm în pustiu (izolare) și nu avem biserica la îndemână, atunci trupul nostru trebuie să devină biserică, iar inima noastră clopotul care să ne cheme la rugăciune“.

Închei aceste rânduri cu salutul Sf. Serafim de Sarov: “Bucuria mea, Hristos a înviat”!

Cu toată dragostea  și cu asigurarea că vă am pe toți prezenți în rugăciunile mele,

Pr. Alexandru Nan

[1] Comunicatul Episcopiei Spaniei și Portugaliei pe pagina web a Episcopiei http://obispadoortodoxo.es/index.php/arhiva/evenimente-2019/194-mai-2020/2028-indrumarile-permanentei-consiliului-eparhial-privind-slujbele-de-florii-din-saptamana-patimilor-si-de-sfintele-pasti-in-conditiile-starii-de-alarma, pagină accesată la data de 13 aprilie 2020.